duminică, 10 octombrie 2010

Natural Aggressivity - Tavanul "usor" - Postavaru - Film

5 comentarii:

  1. Mda..., le umblaţi, nu glumă!
    Succes!

    RăspundețiȘtergere
  2. "si sunt destul de spartan cu propria persoana..."
    Mda... (semn de gîndire contradictorie).

    RăspundețiȘtergere
  3. Multumesc. Legat de "tariile neantului", e adevarat ca nu oricui ai este dat a le putea infrunta, insa pe cei care reusesc aceasta victorie temporara ai asteapta alta incercare, mult mai grea : aceea de a infrana expansiunea propriului ego in detrimentul spiritului...Eu resimt aceasta lupta pe propria piele...

    RăspundețiȘtergere
  4. "a infrana expansiunea propriului ego in detrimentul spiritului...Eu resimt aceasta lupta pe propria piele... "
    Părere pur personală: pomenitul Ego este tot al nostru. Pînă să-l înfrînez etc., poate n-ar strica un mic dialog cu el, cine e şi ce vrea de la viaţă.

    RăspundețiȘtergere
  5. Nici nu am spus ca nu ar fi tot al nostru. Cine afirma contrariul , cu siguranta nu e sincer cu el insusi..."Cine e?" Cred ca partea "daunatoare" a esentei noastre, esenta care insa ne personalizeaza, iar la "ce vrea de la viata", cred ca vrea sa stapaneasca lumea in care se invarte posesorul lui... Deocamdata , atat am putut deslusi... insa de invatat despre asta , cu siguranta multe mai am...
    Acum , trecand de la una la alta , daca nu ma insala memoria, dvs. ati fost printre putinele persoane (daca nu singura?) care a salutat faptul ca am dedicat un traseu de alpinism memoriei lui Niculae Baticu... Ce m-a impins sa fac asta , nu au fost apropierea convingerilor politice fata de dansul, sau apropierea stilului de abordare alpin, ci dorinta de a indrepta o nedreptate ce i s-a facut atat dansului (cat si intregii elite ), respectiv trecerea sub tacere, sau suprimarea valorilor din tara asta... Astazi, aceasta situatie se prezinta cam la fel... Regretele mele sunt legate insa de faptul ca nu l-am cunoscut personal pe Nea' Baticu...

    RăspundețiȘtergere