joi, 11 februarie 2021

ULYSSE - Fata Inalta , POSTAVAR . Ascensiune Solitara (rope solo), 10 feb. 2021 .





         Sa incep la Superlativ : un traseu extraordinar , deschis de un catarator aparte (Viorel Nicolaescu), parcurs de mai multe ori de mine , in companii ale unor cataratori cu care am avut (am) o legatura speciala , si care in inima mea , are o proiectie spirituala , ce depaseste granitele stancii .... Urcat prima data de mine in '96 , in compania lui Nusu (Ion Neagoe)- care astazi nu mai e printre noi , apoi repetat de cateva ori ... Premiera Rotpunkt i-am facut-o pe 9 dec. 2000 , secondat de Darius Pluta , cotandu-l gr. 9 ( in zona 7c/7c+). Nerepetat pana azi . Mereu am cochetat cu ideea unei  escalade solitare , pe care , mi-as fi dorit-o sa fie de iarna .... cu angajament mare , expunere mai mare ... Am nimerit iarna .. doar calendaristic . Acum , ca o paranteza .... niciodata nu am fost "fanul" catararii solitare , din simplul motiv ca implica foarte multa munca , practic cateri traseul de cel putin 2 ori, pe langa asta ai multe manevre (rapeluri , si alte manevre )... Inainte de Ulysse , am catarat iarna (conditii de iarna ) solitar Centralul - Solomon si Suzana - Tancul Mic , ambele cu gri-gri pe ham, insa cu coarda atarnand... De data asta , Universul pare sa ma indrume ( ca un profesor rabdator ), catre aceasta abordare , gasind si o oportunitate minunata ( o zi calma si calda , uscata , fara vant puternic) .... Fata inalta fiind renumita pentru curentii puternici , dinspre vest . 

Ziua de 10 februarie ma gaseste la baza peretelui , unde instalez o mica "tabara " ....



Haulbag , coarda statica de 9mm/ 90m, 16 bucle scurte de escalada , scarita , blocator (nefolosit), megajul, gri-gri, carabiniere cu siguranta (multe), cateva anouri, cordelina ...  Mananc mancarea "campionilor "... orez integral fiert in lapte , cu nuci blenduite , stafide , goji si meriosare .... si ma echipez .

Coarda o asez pe pamanat , si o leg de mine . La baza peretelui , o banda de zapada de 1,5m... pun niste bolovani pe ea ca sa pot calca cu papucii , iau in haulbag (pe care l-am carat exclusiv in spate ) Windsopper , manusi , buff , batoane cu ciocolata , si apa .



Pornesc cu avant , la 10. 30 , pe prima lungime , usoara , pe care o parcurg free solo .  Regrupat , incep sa trag coarda pe care o indes in haulbag ( va trebui sa imi dau singur "liber " pe parcursul escaladei cap ). Manevra ia timp , coarda e grea , atarna ....

Fac amarajul in regrupare (ancore) , ma asigur , si pornesc ... Haulbagul e greu , vreo 7 kg , se simte .... insa conditiile excelente ma ajuta sa avansez constant . Nu foarte rapid, insa in control si constant . Rotpunkt . Ma descurc neasteptat de bine cu manevrele de coarda . Incep sa devin, incet-incet , unul si acelasi cu lumea in care ma gasesc .... intru intr-un fel de transa ..... fara oboseala , fara nervi , fara greseli . Ca un animal de prada setat ceas ....


Avand coarda de 90m, planific sa parcurg (exceptand prima lungime ), cate doua lungimi odata , legate , respectiv sa regrupez si sa reiau manevrele din 2 in 2 lungimi . Zis si facut ... Ajung  lac de apa in R3 , la capatul lungimii a 3-a . Rapelez linistit sa dezechipez (sa curat ) . Totul merge bine ... Pornind sa catar din nou L2 si L3 , fac un nod de siguranta (cum se recomanda ) la capatul corzii , si catar , asigurat in gri-gri , in viteza (cred ca 6-7 minute ) cele doua lungimi usurele... Sus , incerc sa trag coarda , care se blocheaza ... Ce naiba ?? NU e adevarat !!! O scutur, fac manevre si degeaba , nu vine ! Rapelez pentru a doua oara , sa rezolv "problema " aparuta . Ce era ?? Nodul de siguranta ( inutil , as zice ) , s-a blocat perfect intr-o fisura , facad  sa moara de invidie orice friend !  Aici .... pierd timp, si catar , pentru a treia oara cele doua lungimi .....

Este un moment psihologic greu ! Insa ma focalizez pe dificultatile ce vin , lungimile a 4-a si a 5-a .... mai serioase ! Catarare superba ! Excelenta stanca si asigurari . Lungimea a 5-a e dura rotpunkt si eu sunt greu , plus am pierdut timp (nu stiu cat , ca telefonul e in buzunar la haul-bag )... Aici renunt la rotpunkt .



In R5 , las tot ce e greu , si o tai la vale sa curat cele doua lungimi .... Soarele dispare din peisaj , un vant rece isi face simtita prezenta , Bucegiul se incarca cu stihii gri...  Frenetic , sunt de neoprit . Sunt intr-un joc in care preiau tot mai mult controlul ... ma simt un pic pervers .... Revenit in regrupare , schimb niste vorbe cu Mihai Sava (cu care am fost in contact pe tot parcursul zilei) , si ma pregatesc pentru etapa finala . Ma imbrac mai gros , mananc ceva , beau apa . Frigul nu prea ma afecteaza , muncesc incontinuu , fac si treaba secundului , nu stau o clipa ... Lungimea a 6-a , usoara , merge repede , apropiindu-ma astfel de hornul final ( a 7-a ), care comporta atentie prin pasajele clasice de horn expus .... Hornul propriu-zis are ( a avut ) niste pene de lemn . In locul lor , montez 2 frienduri , plasate excelent ( primeste mobile ), camalot 2 si 3, BD. Gasesc chiar o pozitie buna aici , "no hand rest" , in care filmez actiunea ....

Din pacate ... mai sus , in ramonaj , aparatul foto avea sa se desprinda de pe ham (s-a rupt gaica ) si sa cada in abis .... Am trecut prin multe "batalii " impreuna ....si  a murit la datorie . Din fericire , coarda de 90m a acoperit complet ultimele 2 lungimi ( ar fi fost dramatic sa nu ajunga )  si dupa 4 ore de ascensiune , ajung la capatul hornului , in Creasta . Cobor sa dezechipez  si revin in creasta , rapid. Aici , savurez peisajul si momentul  .Am reusit , in doar 4 ore , sa catar singur 16 lungimi de coarda ... cu tot cu manevrele de recuperare si rapel ...  Reusesc sa ma deconectez de tensiune si sa pregatesc rapelurile pentru coborare , tot pe linia traseului .

Dupa maxim  o ora sunt la baza , mancand ce a mai ramas din "mancarea Campionilor "... O zi minunata , incununata de o experienta pe masura !  Cel mai bun timp al parcurgerii acestui traseu , facut solitar ... nu m-as fi asteptat ! Experienta intensa, marcata de responsabiltate , concentrare si un efort sustinut , continuu , anduranta ! Si care , clar , poate fi imbunatatita ! ...

miercuri, 30 decembrie 2020

TARAMUL CELALALT (In Memoriam GEORGE MARIS) - PREMIERA IN PERETELE VAII ALBE , 17 Septembrie 2020.

 

TARAMUL CELALALT- termen imprumutat din basmele romanesti, ce definea locul in care eroii erau supusi unor incercari , pentru a-si dovedi VREDNICIA. In acceptiunea noastra , acest  loc este arealul unde cultivam  setul de valori si principii - pe care noi , cataratorii de perete , il punem in practica cu eforturi - si uneori - cu riscuri majore …  NU in ultimul rand , acest set de valori implica dezvoltarea unui stil cat mai bun al escaladei , respectul fata de traditia zonei , insa si acceptarea propriilor limite si limitari, in vederea incercarii de a le depasi .

Traseul este dedicat memoriei prietenului nostru George Maris, plecat dintre noi catre alte “taramuri “, in acest an…


    Traseul nostru , urcat (cap de coarda –secund) , de jos in sus in Circul de Piatra al Peretelui Vaii Albe intre 13 Septembrie 2019 - 17 Septembrie 2020, este o continuare a unei tentative a trei cataratori brasoveni din anii 80, pe numele lor Dragos Ghitoc, Liviu Ghitoc si Cristi Barla .   Ruta deschisa de noi masoara 320m, in  7 lungimi de coarda ,care ,  adaugate portiunii inferioare deschise anterior , da nastere probabil celui mai lung traseu de alpinism de perete  din Romania , de sub Circul 1 al Vaii Albe pana pe Platoul Costilei (deci si peste Peretele Branei ).

Pe parcursul a 6 zile in care am deschis ruta ,in etape ,  am fost secondat de 3 cataratori , si anume : Mihai Sava , Andrei Vlad , si Ciprian Aldea .

PRIMA LUNGIME DE COARDA -  6c obbl./6c+, 45m ,secondat de Mihai Sava :

Porinind de pe brana de plecare si in Eftimie Croitoru, dar 30m mai in dreapta , accede in forma de semicerc fetzele compacte si verticale ce separa “felia” de perete dintre Eftimie si Fisura Rosie . Parcurs in mare parte vertical si compact , in care am folosit 4 ancore si 3 frienduri . Regruparea pe o brana relativ comoda , suspendata in plin perete .

                          Stabilirea R1 :


                           Mihai Sava, recuperand:

                               Mihai Sava , la plecarea pe L1:

Deschiderea Primei Lungimi de Coarda :


Mihai Sava , la post :


A DOUA LUNGIME DE COARDA   - 6c obbl./7b+, 35m, secondat de Mihai Sava :

Plecarea de pe brana mentionata in stanga de regrupare , catre o fisura – diedru abia schitata , unde am batut un piton IUS. Urmeaza o serie de pasaje impuse destul de tehnice si aeriene , protejate de ancore mai rare . Lungime mai scurta , insa verticala si cu mici pasaje surplombante si sustinute . Regrupare mai putin comoda pe un prag de stanca , aerian.


                       Mihai Sava , in R2:


Mihai, recuperand, in plin efort :


                               Pasajele sustinute ale L2:

                                       Trecerea unei surplombe :

                                               Mihai , in R1:

 

A TREIA LUNGIME DE COARDA  - 6b obbl./7a, 45m, secondat de Andrei Vlad:

Plecare in catarare de echilibru pe prize inclinate , pana la o fisura buna ce primeste mobile . Dupa depasirea ei , am montat un piton bunicel , la baza unei fete compacte . Urmeaza o sectiune de perete compact si sustinut, punctat de 3 ancore rare . Iesirea pe o brana comoda este marcata de un piton bun, intarit cu friend . Partea finala a lungimii este caracterizata de o catarare delicata , asigurata cu 2 pitoane si traverseaza o serie de placi murdare si friabile . Regrupare generoasa pe o brana buna , la baza unei fisuri .

In R3:

Friend bun:


Deschiderea L3 pe o sectiune compacta :


                                La plecarea pe L3 , mobile , apoi ancora :

                                       Andrei in R3, fericit:


A PATRA LUNGIME DE COARDA  -  6c obbl,./8a/8a+, 60m, secondat de Andrei Vlad :

Primii 8m sunt protejati cu frienduri montate in fisura buna , urmand o secventa de fisura in diedru cu 2 pitoane bune . Un pasaj delicat si angajant ma scoate pe o fata care surplombeaza usor , marcata de prize mari la plecare. Aici se gaseste crux-ul rotpunkt al traseului , estimat pana in zona 8a+, protejat de 3 ancore mai rare . Sectiunea a doua a lungimii comporta o catarare pe o fatza usor cazuta , protejata cu mobile si un spit . Catarare usoara dar delicata . Regrupare comoda deasupra branei de la baza Hornului Negru, la 30m in stanga acestuia .

Plecarea pe L4:

                                                              Fisura buna :

Inaintea pasajului - cheie:


                                          In Crux:

Ancora binevenita :


Perspectiva catre R3 si catre secund din Crux:


Zambete ostenite :



A CINCEA LUNGIME DE COARDA  -  6b obbl./7a, 50m, secondat de Andrei Vlad :

Plecare cu pas angajant , protejat de 2 nuci offset , cu iesire pe un prag bun de stanca , unde am montat o ancora . Sectiunea mediana a lungimii este protejata de 2 frienduri , fiind un teren compact si care permite avansare rapida .Treimea finala a lungimii comporta o catarare delicata , si e protejata de un piton si doua ancore . Regrupare pe un prag de stanca , la 10 m sub Brana Mare a Costilei .

                         Plecare expusa pe L5:


Perspectiva abisala catre Circuri :


Andrei in R5:


In R5 :





A SASEA LUNGIME DE COARDA  -  6b obbl./6b, 40m, secondat de Andrei Vlad :

Lungime scurta –catararea unui pasaj surplombant protejat de nuca si piton, in traverseu si apoi sus pe friabil pana pe BMC, pe care o traversam pana ajungem la baza Peretelui Branei .

A SAPTEA LUNGIME DE COARDA – 6a+ obbl. /6b, 55m, secondat de Ciprian Aldea :

Plecare pe prize bunicele dar murdare la inceput pe un perete compact ,parcurs usor dreapta ,  pe care reusesc sa montez doua pitoane , la cate 5m distanta unul de altul . Pasaje delicate , in care trebuie sa curat mereu stanca de praf , ma scot intr-un horn unde montez o ancora (nu intra mobile bune ). Hornul e depasit sus si stanga , catre o alta fisura inainte de care montez om alta ancora . Continui escalada pe fisura amintita , protejat de 3 friendiuri bune . Ies intr-un scoc care este baza unui mic “horn final “ ce ma scoate in Platoul Bucegilor , incheind astel calatoria noastra …

                                               Catre Asaltul Final :


Primele ciocniri cu Peretele Branei :


Perspectiva din momentul Premierei :


Ciprian Aldea pe Brana Mare a Costilei (R6):

Peretele Branei :


Perspectiva superba din Peretele Branei  catre Brana Mare a Costilei si Iadul Vaii Albe :



Taramul Celalalt este o continuare a Luptei… pe care am inceput-o cu cel putin 20 de ani in urma, aceea de  a ne perfectiona incontinuu  , invatand din regulile sacre ale Neantului :

-Urca pasajele/traseul nou  de jos in sus .

-Adapteaza-te tu naturii si nu incerca sa cobori Elementele la nivelul tau . NU incerca sa supui Natura .

-Urca traseul cu cat mai putine materiale fixe , si cat mai multe asigurari mobile , folosind stanca .

-Da valoare rutei prin cat mai multa catarare libera de calitate.

-Respecta celelalte rute existente in perete .

-Incearca sa aduci un plus fata de ceea ce au facut inaintasii tai . Se numeste progres.

-Fii umil fata de ceea ce a creat Dumnezeu … cunoaste-te pe tine si impartaseste altora din invatatura ta.

 

marți, 27 octombrie 2020

ÎMPĂRĂȚIA PIETREI (traseul IONEL COMAN) – premieră TRAD. , Peretele Văii Albe, VII/R4, 280 m Titus Gonțea / Mihai Sava, 23 Octombrie 2020.






 

POVESTE ȘI DESCRIERE

Mirajul deschiderii unei rute de perete, într-o singură zi, în Peretele Văii Albe, mă bântuie demult. Iar idei despre linii naturale ce se pretează unei astfel de ascensiuni am avut mereu. Una din ele e în zona Circul de Piatră, cu pornire înainte de „simultanul“ de 200 m ce duce la baza traseului „Eftimie Croitoru”, în stânga muchiei de acces, pe un sistem de diedre cu fisuri evidente.

„Declanșatorul”, ca motivație pentru a purcede la acțiune, a fost dorința de a aduce, prin acest traseu, un omagiu memoriei lui Ionel Coman, primul alpinist care a urcat o premieră în Peretele Văii Albe (Fisura Centrală, în 1940).

Pe Ionel Coman l-am cunoscut personal, întâlnindu-ne de multe ori pe stâncile Tâmpei (unde se cățăra la cei 80 de ani ai săi), fiind pentru mine unul din modelele unei existențe dedicate muntelui…

Ocazia perfectă a fost ziua de 23 octombrie, cu o vreme fantastic de bună pentru final de octombrie. O „oază“ într-o toamnă capricioasă și umedă… toamna care, la rândul ei, face parte dintr-un an plin de limitări și probleme…

Decis pentru asalt, îl cooptez pe Mihai Sava, care și-a luat cu greu concediu în această zi, expres pentru acest „ideal”. Știm că ziua e foarte scurtă și căutăm să eficientizăm totul, ca plan, logistică etc . Luăm cu noi următorul echipament:

-        Coardă Beal Joker, 9,1 , full treatement, 60 m

-        18 bucle echipate

-        2 ciocane

-        8 pitoane diferite

-        Set complet de frienduri Rock Empire, cu dubluri și tripluri la mărimile medii

-        Set de frienduri BD Camalot, 0,3 – 4

-        Set tricam Camp

-        Set dublu de nuci DMM Alloy Offsets

-        Cordelină Kevlar, carabiniere cu siguranță

-        Anouri, cliffuri (nefolosite), periuță pentru prize






 

Ascensiunea cu o coardă simplă ne-a avantajat, căci am mai scutit ceva greutate la urcare și economisit timp la manevre, comparativ cu două semicorzi gemene (Beal Gully erau pe listă). Dezavantajele însă sunt: frecarea corzii, inexistența posibilității de a utiliza o coardă drept tagline (deci tot echipamentul necesar pus pe ham la plecare), plus dificultăți clare la o eventuală retragere în rapel. Cu atât mai mult însă, în felul acesta avem un motiv în plus să ieșim sus în creastă… Din păcate, nu reușim să intrăm prea devreme în perete (ora 8 ar fi fost ideală), la ora 7 suntem la Căminul Alpin din Bușteni, iar la 11:30 pășim pe prima lungime de coardă:






 

PRIMA LUNGIME DE COARDĂ: 55 m, V+

Plecarea o fac, din poteca orizontală de acces către Circul de Piatră pe o rampă puternic înclinată, ușor dreapta. Rampa se conturează sub forma unui diedru cu o fisură fină ce a primit, după 20 m, nuci si tricam, singurele protecții de pe lungime. Ieșirea din diedru o fac către dreapta, pe față, urmând să revin spre stânga, pe direcția inițială, urmând un alt diedru, ușor, până pe o platformă de iarbă, aflată la baza unui alt diedru, marcat de o fisură groasă. Regrupez mixt, la nucă, friend și piton.

 








A DOUA LUNGIME DE COARDĂ: 65 m, VII

Pornesc în șpraiț pe diedrul bine conturat, cu protecții bune. Escaladă frumoasă, bavareză, opoziție, stâncă curată și protecții bune (circa 7 frienduri). Pasaj mai dificil la jumătatea lungimii. La terminarea corzii, cățărăm concomitent câțiva metri până reușesc să trec o cordelină după o lespede foarte mare de pe un brâu larg, până recuperează Mihai Sava. Ulterior, amenajăm pe brână o regrupare solidă din 2 pitoane, la 6 m în dreapta plăcii menționate, sub o muchie foarte rotunjită. Deasupra noastră și ușor dreapta se vede un horn de acces către Eftimie Croitoru, Fisura Verde și Fisura Albă.







A TREIA LUNGIME DE COARDĂ: 55m, VI-

Pornesc pe o față căzută, ușor dreaptă, țintind o arcadă cu fisurică la baza ei. 10 m nu mă pot proteja cu nimic. Bat un piton bun după un bolovan și prind și arcada, traversez 6 m stânga,  unde montez niște mobile mici (frienduri și nucă). Ies pe fața căzută de după arcadă, în sus și dreapta oblic 10 m, apoi stânga oblic încă 10 m. Sunt anunțat că se termină coarda și încropesc o regrupare la 2 frienduri mari într-o fisură murdară, pe care le întăresc cu un piton bătut în placa de dedesubt. Inițial țintisem o brână confortabilă până sub contrafortul pe care îl voi numi „gura de rechin” – cu forma specifică. Dar mai sunt încă 20 m până acolo… Este și momentul în care Soarele ne părăsește, trecând cuminte dincolo de Pinten. Sunt la bustul gol, dar în cele 20 de minute cât îl asigur pe Mihai să recupereze nu simt frig… Excepțională vreme. În schimb, picioarele dor îngrozitor de la espadrile, aproape insuportabil. Iar setea își face și ea simțită prezența.












A PATRA LUNGIME DE COARDĂ: 45m, VI

Primii 20 m de deasupra regrupării sunt neprotejați... Calculez așadar cu băgare de seamă orice gest. Cu regruparea de la plecare, aici e poțential de cădere fatal întregii echipe… Ajuns pe brâna de traversare stânga, montez un friend (mai mult antibalans) și prind un diedru la capătul brânei, unde amenajez  o regrupare solidă din 3 frienduri. Aici ne permitem un scurt popas, bem apă, mâncăm ceva și admirăm locul inedit în care ne-a adus destinul… perspectiva e nouă și unică… mereu.




A CINCEA LUNGIME DE COARDĂ: 60m, VII-

Plecarea din regrupare este expusă și cu prize fine la picioare, verticală. Ieșit pe o brâniță, traversez stânga, la o fisură bună unde asigur, și petrec ceva timp căutând soluții ca să ies deasupra. Niște mici alveole depărtate mă ajută pe fața din dreapta. Urmează o altă brână suspendată. Aici am opțiunea de a traversa tot către stânga, cățărare fisuri și arcadă, dar observ spre dreapta un prag de gresie care mă conduce la o altă fisură, mai accesibilă și, prin urmare, convenabilă. O abordez, o asigur și trec deasupra, ajungând la o brână friabilă pe care facem joncțiunea cu parcursul vertical al Fisurii Verzi.

Amenajez o regrupare din 2 pitoane solide și-l asigur pe Mihai. Lângă noi, observ un spit montat de Mihai Sima (care a amplasat câte un spit la 30-40 m unul de altul, în care a regrupat acum vreo 15 ani).






IEȘIREA PRIN FISURA VERDE

Este ora 17… și deci și momentul să luăm o decizie legată de proiectul nostru. Inițial plănuisem ca din acest punct să mergem o lungime prin Fisura Verde, apoi să deviem pe fețele din stânga (sau dreapta), pe alte sisteme de fisuri. Însă, în cele maxim 2 ore de lumină rămase și în urma traumei pe care am suferit-o stând încălțat cu papucii de cățărare 5 ore la soare, decidem ca de aici să urcăm în creastă, pe Fisura Verde. După cum s-a dovedit, acest traseu este foarte puțin echipat, pur TEREN DE AVENTURĂ. Burdușit cu iarbă, friabil, cu plăci de gresie amenințătoare. Și o linie dubioasă.






Prima lungime din Fisura Verde pornind din punctul de joncțiune a fost ușoară, dar neechipată. Aici am montat niște frienduri mari. Am trecut de regruparea cu spit, parcurgând 60 m întinși ce au culminat la finalul lor cu un traverseu dreapta de 7 m, unde am amenajat o regrupare cu 2 pitoane bune. De aici terenul e frământat, linia fisurii se pierde în tot felul de contraforturi și plăci mari desprinse de perete. Găsim niște pitoane – jalon –, urmate de surplombe de iarbă pe care le trecem la limita întunericului. Regrupăm pe o brână comodă, după 35 m, la 2 pitoane bunicele. Întunericul e total. Scoatem frontalele. Luna răsare de după perete, către vest, luminând Circul 1, cu orientare preponderent sudică. La noi, beznă… Din acest punct, estimez 50-60 m până în creastă. Oboseala e la un nivel acut… Frigul se face simțit, mai ales la mâini. Mă gândesc să ne mișcăm, ca să putem simți prizele. Păstrez pe mine în continuare mobile, ciocan și cuie, în cuantum de circa 10 kg, cu bucle cu tot. Mihai, la rândul lui, cară rucsacul cu haine, apă, mâncare și restul de echipament. După un telefon scurt către Dragoș Nedelcu, care parcursese traseul cu 15 ani în urmă, ne angajăm pe penultima lungime: un scoc înierbat, punctat de 3 pitoane sfrijite. Ieșirea peste o surplombă de iarbă, în care înfig degetele în pământ, mă aduce la baza unei fețe, punctată de 2 pitoane care ies cu mâna și un spit.  Regrupez și vine și Mihai, dărâmând niște blocuri imense ce duduie în tenebrele întunecimii… Ultima lungime, care e o fisură parțial cimentată, consumă ultimul strop de energie… Pasajele nu mă lasă să răsuflu până în creastă, pe Brâna Mare a Coștilei. Mihai, la recuperare, avea să cadă cu 2 pitoane care au ieșit cu mâna, iar la final a trebuit să spargă cu ciocanul stânca ca să poată recupera un friend înțepenit. Dar se arătă, sus pe brână, în lumina blândă a Lunii… Este ora 21:30, suntem după exact 10 ore de ascensiune continuă.  

       Ne strângem mâna – una dintre acele strângeri de mână consecutive unui act plin de semnificație – și începem grăbiți să ne îmbrăcăm, să mâncăm ceva, să sortăm și să strângem echipamentul. Coborârea, deși picioarele dor îngrozitor, îmi lasă acel sentiment plăcut de împlinire, în tovărășia unui coechipier care și-a lăsat viața în mâinile mele de multe ori și într-un decor nocturn de toamnă blândă, sub un cer cu Lună.

      Câteva cuvinte despre acest nou traseu… Deși nu am reușit ascensiunea în premieră a întregului perete, am urcat de jos în sus, in stil minimalist , rotpunkt la vedere, aproape integral pe asigurări mobile (folosind un singur piton pe lungimea a 3-a). Continuarea către creastă am făcut-o pe un traseu de aventură – Fisura Verde – în mare parte dezechipat, unde am folosit asigurări mobile și am bătut pitoane pentru amenajat regrupări sau de asigurare. Ultimele 2 lungimi din acesta au fost parcurse în nocturnă, asta sporind substanțial riscurile deja prezente. Per total, o experiență copleșitoare, cu tot ce a însemnat ea: acces, lungimi în premieră, traseu de aventură , finalizat ultimele lungimi noaptea ,  coborâre noaptea.

     Sper ca Nea' Coman zambeste , acolo unde este , stiind ca noi ne-am amintit cu respect,  de el !...