Obiectivul - Ce mi-am propus cu acest traseu ? Sa deschid o noua ruta cap cat mai logica si pe cat posibil omogena , pe stanca solida , echipata cu material fix de calitate , ruta care sa poata fi parcursa rotpunkt ... si prin actul deschiderii , sa pot transmite altei generatii cate ceva din ceea ce am dobandit in toti acesti ani, sa transmit chemarea pe care inaintasii, direct sau indirect, mi-au lasat-o la randul lor mie . O alta parte a obiectivului meu ... este trairea momentelor premierei .. autodepasirea . Descoperirea , cu fiecare metru de escalada , a liniei naturale de a avansa ... chiar daca e presarata cu odihne sau folosesc si catararea artificiala ,scopul proiectului este strans legat de escalada libera .
Aplicarea , in conditii dificile , a intregii mele experiente in pereti. Mereu , in activitatea mea , am incercat sa imbunatatesc ceea ce fac .... fie ca era vorba de amenajari de escalada sport sau rute cap... combaterea consumismului ieftin prin unicitate si caracter aparte .
Ce inseamna o linie logica ? Inseamna acel parcurs , dictat de inspiratie si instinct , ales pe linia de minima rezistenta si cu un parcurs cursiv al escaladei , in conditiile unei interactiuni minime cu traseele deja existente in perete . Am spus inspiratie si instinct ... insa ele sunt dublate de posibilitate , de putinta. Intrucat o "deschidere" a unei rute este un act la limita hazardului , in conditiile in care "noi" nu detinem controlul absolut , ci doar anumite parghii . Ne putem antrena , putem dobandi experienta pe care o folosim apoi , putem face alegeri inspirate, putem impinge inainte limita personala de curaj ..... insa nu putem stapani Natura , si nici nu e sanatos sa incercam.
Un fapt care va avea sa ma emotioneze puternic, pe parcursul intregii ascensiuni , este prezenta , mereu in stanga noastra , a traseului Sarutul Pamantului , deschis de mine cap de coarda , cu o experienta minima si cu mijloace precare , rudimentare - cu 21 de ani in urma ... 21 de ani - este o perioada considerabila in "cariera " unui deschizator de premiere ... Este o perioada "istorica" pentru o tara ca Romania , asa cum a fost evolutia catararii de perete aici . Ca un zambet amar .... aceasta "cariera" poate fi uneori , foarte scurta . Insa, in cazul meu , Dumnezeu a pus nadejde si energie intr-un trup care , desi cu niste sechele serioase in urma accidentarilor , a putut pluti inainte , catre "ideal". Dumnezeu m-a ferit , pana acum, de incapacitatea , fizica sau motivationala , de a putea sa indeplindesc ceea ce simt sa fac , lucru pentru care sunt in deplina recunostinta .
Prima Etapa : 17 si 18 Iulie 2021, cu Robert Rusen . Urcam , la orele diminetii , Costila , cu gandul sa parcurgem cat mai mult din traseu in aceasta etapa , dar nu atat de mult incat sa facem rabat la stilul si calitatea escaladei . Ajunsi la Grota Vaii Albe , ne odihnim , pregatim materiale , le sortam si ne inhamam cu ele . Este avantajos ca vom porni escalada traseului chiar de sub Bolovan , cum am planificat . Dezavantajos pentru ca va trebui sa caram totul cu noi in perete si sa lasam materiale acolo .Deloc light . Haulbag , coarda statica , spituri ,bormasina , pitoane , tag-line . Vremea e f buna , chiar cam soare , cam cald . Locul planificat pentru plecarea in traseu (ochit inca din iarna), se afla in dreapta unei grote-surplomba situate mai jos de Bolovan cu 25m, pe dreapta Circului 1. Asezam pe platforma cele necesare , si batem un spit la baza , pentru evitarea prabusirii peste un perete de 7 m ce se afla sub noi . Pasajele de la plecare sunt tari , prizele prafoase.Start brutal. Incep escalada , dar curand montez niste carlige si trec la "aid" . Dupa 6 m , cu mari emotii , montez un spit . Din acest punct , depasesc o placa dupa care asigur cu o bucla de chinga la o "clepsidra", urc placa in bazareza si ma stabilizez deasupra , bat in dreapta superficial un peu auriu Ius , din care montez un al doilea spit . Cu aceasta noua asigurare , rasuflu usurat : nu o sa mai ajung pe pamant daca cad ..... Reiau ecalada catre stanga oblic , pana ma ciocnesc cu un alt perete vertical. Montez un carlig stabilizat cu scarita dupa un bolovan patratos cu muchie buna , al treilea spit e deja montat . Pasaj interesant de liber deasupra , dar usurel . Catarare delicata pe un scoc ce se contureaza , unde montez un al patrulea spit . Ma angajez la liber pe diedrul de desupra , de unde disloc niste bolovani parsivi . Spreiz mare . Montez niste nuci offset DMM, si un friend mic . Catararea e delicata . Dupa o placa mai friabila bat un piton temporar , ma ancorez si montez al cincelea spit , la 37 m de la plecare . Depasirea unei mici surplombe ma duce , usor dreapta , la baza unui diedru fisurat , cu plecare surplombanta . Ma opintesc ca sa montez un friend , pierd energie multa aici . Trec , instantaneu , de la aid sau liber , la trad . Fac cateva chei de mana si ma stabilizez . Gasesc chiar puterea sa scot telefonul ca sa fac cateva instantanee... O zona de teren mai usor ma apropie de un loc inierbat , bun pentru regrupare . Coarda freaca tare , si ma pune in situatia de risc . Bat un piton nesigur , apoi montez un al saselea spit , si renunt la piton , reducand astfel mult frecarea . Sunt la 20 m in dreapta bazei Hornului de sub terenul de fotbal din Albastra . Montez spituri , ma ancorez si pregatesc venirea secundului. Perspectiva asupra peretelui e superba din acest unghi . Sentimentul reusitei este la fel. 50 m de roca si catarare de calitate . Robert recupereaza , incantat de noua lungime . Tragem restul de echipament si ne pregatim sa avansam , pe teren vizibil mai usor . O a doua lungime nu a luat mai mult de jumatate de ora probabil, singurul punct mai expus fiind un horn de gr. 5 pe care l-am protejat cu un friend . Regruparea am facut-o deasupra hornului din Albastra , pe Terenul de Fotbal. Urmam traseul de brane catre La Ruine si regrupam inante de acest punct , la doua spituri inox ce marcheaza regruparea din Cetatea Eterna . Din acest punct pornesc in sus si oblic dreapta , catre linia tr . Sarutul Pamantului . Dupa 12m de la plecare , montez un spit , protejand astfel un pasaj usor surplombant , urmat de ceva placi friabile . Prind portiunea finala a primei lungimi din Sarutul Pamantului , dupa care Robert recupereaza . Parcurgem si a doua lungime (scurta , 20m) din acest traseu, cu care aici avem parcurs comun. Pe Marea Traversare , montez o regrupare noua , mai jos decat cea originala , aceasta noua fiind cu mult mai comoda . Seara se apropie implacabil, cu aceasta perspectiva ne pregatim sa parasim peretele pentru a porni catre locul de bivuac . Ne retragem , lasand in urma o zi superba . facem bivuac la Grota , eu dormind in hamac in buza grotei , Robert ceva mai jos, pe brana , la discretia ursului ...
18 Iulie . Noapte de framantari, chinuita, fara somn . Adrenalina pompeaza si mereu sperie somnul ... Dimineata este innorata . Eu, cu ochii umflati de oboseala . Cautam pe net si vedem ceva ploaie ... Ignor prognoza . Norocul ajuta pe cei curajosi . Cu pasi sovaielnici din cauza oboselii , pornesc spre perete , cu Robert . Ajunsi pe Marea Traversare, pregatim sculele pentru a sasea lungime din traseul nostru . Plecarea o fac prin acelasi punct din L a3-a din SP. Urcarea pe o placa . Doar ca acum continui in sus , pe placa , nu stanga , catre fisura . Testez cu bagare de seama prizele ... o cadere inseamna izbirea de brana si urmari serioase . Asta ia timp . Reusesc dupa tatonari succesive sa montez un cliff si respectiv un prin spit . Momentul de respiro soseste ... Scot papucii si ma relaxez ... Nu pentru multa vreme . Un pasaj mai dificil ma pompeaza , insa reusesc sa trec deasupra , pe un prag . pe care montez spitul al doilea . Incerc sa avansez prin stanga , dar prizele nu ma incurajeaza. Ocolesc prin dreapta spitului si revin deasupra , asigurand si un piton din SP. Las acest traseu catre stanga si pe o placa compacta bat un piton provizoriu , din care montez spitul 3 al acestei lungimi. Cu ajutorul lui urc peste o placa delicata , urmata de o catarare pe prize bune (praguri), pana la baza unui diedru spalat , unde , cu ceva noroc , montez al patrulea spit . Aici pierd mult timp in incercarea de a trece la liber , lucru care se intampla , cu ceva efort de a curata prizele de praf si nisip. Un peu montat intr-o fisurica , intrat superficial, ma sustine sa montez al cincelea spit , in buza unei surplombe pe care , intr-un pasaj frumos de catarare libera , o depasesc catre stanga , pregatind , cu alt piton , terenul pentru regruparea noastra . Vine si acel moment .. vine si momentul in care Robert recupereaza , reusind escalada lungimii cu o cadere sau odihna . Ajunsi aici , intelegem ca a sosit momentul retragerii ...Lasam in urma coarda statica pana pe MT , pentru acces rapid in punctul de a continua escalada , impreuna cu haulbagul si mult echipament pe care il las la baza Diedrului Pupezei, unde e mai ferit de ploaie . 
25 Iulie , Cu Cipri Aldea . Bucuros mereu sa ajute la proiecte de catarare , Cipri se afla alaturi de mine in aceasta etapa. Urcam fulgerator Costila si apoi portiunea de perete pana pe Marea Traversare , dupa care urcam pe coarda fixa pana in regrupare (urc doar eu , filat de jos). Aici pregatesc atacul lungimii a 7-a . Primul pasaj este expus si tare , imi e teama sa nu ma lovesc de pragul regruparii in cadere . reusesc sa stabilizez un cliff si sa montez un prin spit , la 4m de la plecare . Imi acord ragaz dupa pasajul extrem de tensionant si purced pe fatza de deasupra , pe prize delicate si cazute , pana la o brana care , catre stanga cativa metri, face jonctiunea cu traseul Sarutul Pamantului ,deschis cap de coarda de mine cu 21 de ani in urma... La plecarea de pe aceasta mica brana se intrevede un mic diedru, la baza caruia montez un nou spit . Stanca e compacta in continuare si lipsita de fisuri . Micul diedru devine tot mai accesibil, dupa o escalada destul de delicata . Prizele bune la maini ma sustin sa ies din zona verticala anterioara catre o fatza cazuta , mai usoara, de unde perspectiva continuarii lungimii devine mai clara . Avansez foarte greu , lent...prizele devin foarte mici si rare ... plasamentele pentru eventuale cliffuri destul de precare , insa sunt energic si determinat . Ajuns intr-un impas, unde avansarea creeaza probleme clare , incep sa cantaresc variantele ... intai incerc la liber un ocol pe o fisura din dreapta dar renunt repede datorita stancii foarte murdare si friabile ... reusesc sa ma mobilizez sa trec direct folosind un cliff intr-o mica alveola, fixat cu lovituri de ciocan . Indraznesc , si stanca imi ofera in final conditiile necesare . Pasajele din a doua parte a acestei lungimi de 35 m sunt destul de dificile , protejate integral pe ancore , in total in numar de 8.Regruparea o montez intr-o excavatie a stancii, undeva sus si in stanga Diedrului propriu-zis din Diedrul Pupezei . Ne aflam la 7-8 m in dreapta regruparii a 5-a din Sarutul Pamantului. O zi lunga , o zi cu eforturi mari cuprinde ascensiunea acestei lungimi dificile si verticale din traseul nostru , lungimea a 7-a . Ziua se incheie , cu reconostinta pentru ascensiune ...Lasam aici materiale si o coarda fixa pe care vom urca data viitoare . Rapelurile deja consacrate pentru retragere , peste Marea Traversare si Terenul de Fotbal, devin o formalitate placuta la final de zi cu vreme superba si ne dau posibilitatea de a contempla petretele cu atatea pagini de istorie alpina . Coboram , cu un spirit bun , urmand clasicul drum prin Circul 1 si Busteni .
1 August . Cu cat traseul nostru se avanata mai mult catre creasta , cu atat frenezia , energia si bucuria de a avansa cresc... ma gandesc zi si noapte la ceea ce a fost si la ceea ce va sa vina , la trairi , pericole , la impliniri si la catararea pura . La soare si la stanci , la peretele meu drag si la prietenii care sunt cu gandul si inima alaturi de noi . Ciprian Aldea ma insoteste si in aceasta zi (dealtfel, daca timpul i-a permis, a facut-o cu entuziasm si prietenie mereu). Materialele lasate sus ne-au facut ascensiunea usoara si rapida, insa manevrele pentru a aduce sus haulbag-ul, urcatul pe coarda fixa lasata din R7 pana pe Marea Traversare si toate pregatirile pentru lungimea a 8-a ne-au consumat ore bune , practic jumatate de zi... Dar aceasta jumatate de zi, a facut ca a doua jumatate sa conteze cu adevarat . Echipat pe ham cu toate cele necesare escaladei in premiera (ciocan, carlige , scarite , pitoane , bucle ) plec pe fata verticala de deasupra noastra , punctata cu pietre iesite in afara . Prizele sanatoase imi dau incredere sa avansez cu elan, urmand o linie invizibila a traseului nostru . Dupa un mic ocol catre stanga , revin deasupra secundului , si la cativa metri de el fixez o ancora dintr-un plasament de carlig. Terenul de deasupra este punctat de posibilitati de avansare , insa nu e facil. Dupa o alta portiune verticala , vine randul celei dea a doua ancore . Dupa ce e montata si o asigur , rasuflu mai linistit . Peretele continua deasupra noastra compact si provocator . Vertical. Murdar de licheni pe alocuri, pe care cu un efort sustinut incerc sa-i curat ca sa pot controla prizele . Efortul ma stoarce de energie . La capatul unei fetze compacte reusesc sa plasez o noua ancora , loc in care terenul scade usor in dificultate . La mica distanta in stanga mea , se vad pitoanele primului meu traseu din Peretele Vaii Albe- Sarutul Pamantului . Dupa un mic traverseu , prind linia acestuia si parcurg comun cu el distanta de 10-12 m ce ma desparte de iesirea pe o brana comoda unde vom stabili regruparea noastra noua , a 8-a . Acest punct se afla pe traiectul Fisurii Albastre a Mosului , la o lungime in dreapta Bivuacului 2, si putin mai sus de acesta, si pe aceeasi brana pe care se afla R5 din Sarutul Pamantului, la cativa m in stanga acesteia . Cu siguranta , etapa centrala a traseului nostru s-a incheiat, odata trecuti de orizontala Bivuacului 2... Urmeaza treimea superioara, cea finala. Cu teren vertical, barat de arcade si tavane, compact si plin de provocari . Cu un ultim efort, plasez haulbag-ul plin de echipament sub un mic tavanel si il si asigur . Aici va sta bine si ferit de ploi . Montez coarda fixa de 90m pe care vom cobora , si incepem lunga coborare catre Circul 1, luand si corzile cu noi (le vom lasa la Grota pentru urmatoarea zi de ascensiune ). 
23 August . Ce interesant ! astazi, 23 aug. se implinesc exact 36 de ani de la prima mea tura pe un munte adevarat , Piatra Craiului , in 1985 ... Tot ce pot spune e ca ma bucur ca m-a prins ziua tot in mrejele muntilor , in experiente unice si de neuitat . De data asta ma insoteste un alt tanar catarator din noua generatie , Bogdan Voicu (Bobo) . Ne despart 30 de ani . Insa ma bucura ca este foarte interesat si dornic sa cunoasca aspectele etice si practice ale deschiderii unui traseu de perete . Si nu doar interesat , ci si dispus sa faca orice efort este necesar pentru a ma sustine sa avansam... pentru a ajunge "acolo , sus "... Este extraordinara aceasta calitate a tuturor partenerilor mei ... de a face fata exemplar acestor provocari ...de a da tot ce e mai bun pentru reusita echipei noastre . Se numeste Credinta . Dedicare .
Planul pentru aceasta etapa este de a innopta la Refugiul Salvamont Babele si de a cobora pe Creasta Vaii albe , apoi in rapel pe Albastra Mosului , uletrior de a continua traseul din punctul in care l-am lasat . Zis si facut . Asigurat solid , de pe brana , acced primele prize , mici ale lungimii a 9-a . Fac un mic ocol prin stanga si revin deasupra secundului , pe praguri bune . Aici montez o prima ancora , oferindu-mi si un prim ragaz de odihna . Urmeaza o fatza cu alveole bune , dar pline de praf fin si uscat , pe care le perii intensiv , profitand de sustinerea in cliff. Reusesc cu mari eforturi montarea unei alte ancore in buza arcadei ce bareaza inaintarea pe acesta fatza . Cu un picior in scarita , altul pe priza , mana stanga pe un prag lateral si bormasina in mana dreapta , numar secundele parca infinite pana reusesc sa forez gaura ancorei . Momentul in care ma pot lasa cu toata greutatea in ea , este intotdeauna unul victorios si sublim in acelasi timp .Eliberator . Care risipeste incrancenarea, insa doar pentru a o putea aduna din nou , cativa metri mai sus ...Este mecanismul matriciar prin care pot gestiona acest algoritm ... al unei ciclicitati devenite stereotipe in teren foarte dificil si compact al escaladei de aventura de perete mare ...Insa , care odata dobandit , isi dovedeste clar eficienta .Cruxul acestei lungimi este trecerea arcadei . Odata prinse niste alveole pline de praf dar pe care reusesc sa le curat , ies din nou pe teren vertical , oblic stanga mereu . Mai sus , ajung in impas si aproape ma epuizez pana la limita caderii . Reusesc insa sa ma redresez si ma stabilizez . Montez o noua ancora de la care urmez un mic traverseu stanga . Aceasta parte finala a lungimii va avea mici traversee stanga , urmate de ridicari . La 30-35m de plecare, ma opresc pe un prag mare de piatra vecin cu R8 din Cetatea Eterna (traseul nostru deschis in 2017), si incep amenajarea regruparii . Desi pare o banalitate , reguparea mereu a fost pentru mine un punct de reper . Am acordat mereu atentie maxima acestui punct-cheie . Nu m-am grabit niciodata , am consultat stanca cu atentie . Am pozitionat punctele de asigurare in configuratia cea mai buna pe care am gasit-o in acel loc . Face parte din efortul de a face lucrurile bine de la inceput si de a nu mai reveni ulterior pentru a corecta . Bogdan vine pe aceasta lungime noua , in catarare libera si o estimeaza la 7b. Urmeaza sa tragem sacul cu materiale cu semicoarda . Odata facut acest efort , ne permitem sa mancam o ciocolata si sa ne hidratam.Odata cu gustul dulce al ciocolatii savuram si victoria partiala a ascensiunii acestei lungimi . Soarele dispare dupa Creasta , lasand umbre crescande in Circuri , care se intind fantomatic incet-incet pana catre Albisoare . Este acelasi balet ritualic care performeaza constant pana cand Intunericul devine , temporar , doar absenta Luminii ... Din jiltul pe care Destinul ni l-a harazit ,vremelnic , in acest perete , acest joc pare usor de observat .
Insa ... cum toate clipele meditative si contemplative sunt trecatoare , revenim la esenta pentru care suntem aici . La obiectiv si la scop . Si , incarcat pe ham din nou , poate pentru a suta oara cu materiale necesare , incep , furibund, atacul lungimii a zecea . Vertical, insa prize bune . Aerian . Dupa o lungime efortul se simte acut . Corpul insa stie ce are de facut .... gaseste resurse . Le fabrica necontenit... Mintea gaseste subterfugii din calea consumului gratuit si inutil . Eficienta si economia isi fac loc in continutul ascensiunii . Tehnica vine in ajutor si este impecabila . Echilibru, control , siguranta . Chiar si asa , respiratia este sacadata, pe jumatate, din cauza iminentei caderii . Dupa cateva ajustari ale pozitiei, sub o arcada , gasesc resurse sa montez o ancora . Esentiala , as zice , in atacul unui pasaj dificil , marcat de prize rare . Iesirea sus si dreapta deasupra ancorei comporta eforturi mari . O fatza compacta face ca inaintarea sa fie lenta si tensionata . Sunt precaut si ma folosesc de cele mai mici detalii ale stancii . Dealtfel, lasand la o parte dificultatea si saracia prizelor , locul este superb. Vertical , compact , stanca buna , sanatoasa si provocatoare tehnic . Un paradis al unui catarator de fatza , ceea ce m-am considerat dintotdeauna .... Este un dans inedit pe pietricele mici si dispuse ciudat ... insa exact in configuratia in care sa iti poata permite sa le descifrezi , miscare cu miscare . Drumul meu .... este catre "in sus" . Insa iminenta intunericului opreste frenezia aventurii pentru aceasta zi ... dar va veni o alta . Sunam retragerea si iesim din perete prin Albastra Mosului . Urmeaza o noapte fara odihna... incarcata de emotii si ganduri . 
24 August . O noua zi , care incepe dupa o noapte in care imaginatia a luat locul somnului , cu emotia tinandu-ma treaz aproape tot timpul...Cum se face ca nu pot dormi din cauza tensiunii ... dar totusi am energie suficienta pentru actiune ?!... Parasim Refugiul Salvamont destul de devreme dar totusi in lumina puternica a soarelui . Incalzirea o facem pe drumul de acces peste platou , pana in Creasta Vaii Albe . Dupa un mic dejun pe platforma de la iesirea din Albastra , pregatim rapelurile peste Sarutul Pamantului, pentru a accesa regruparea din traseul nostru. Revenit in punctul in care am lasat noul nostru traseu, constat inca o data dificultatea crescuta si saracia prizelor de pe aceasta jumatate de lungime ... "rotpunkt va fi o provocare aici " .. imi spun . Desi sustinut de acore dispuse la 3-4m , escalada este una laborioasa si delicata . Asigurat in cele trei ancore pe care le am de la plecarea din regrupare , avansez pe un teren cu prize ceva mai bune , care culmineaza cu praguri bune ... este un loc pentru un nou plasament de ancora ... insa ceva din mine ma face sa vreau mai mult, sa imping limita mai sus ... Desi sunt deja la 4-5 m de ultimul punct , fac o ridicare pe prize extrem de fine pana intr-o alveola mare , unde ma sustin cu cliff . Rasuflu usurat ... O cadere aici ar fi insemnat peste 10m... Montez spitul si reusesc sa ma relaxez. Terenul devine mai murdar dar totusi cu prize , ceea ce e incurajator . Dupa secventa compacta si fina de mai jos , este un balsam , insa dificultatea nu scade mult . ma orientez intr-un parcurs usor catre dreapta , dupa posibilitatile stancii si incercand sa ocolesc o zona murdara si friabila . Peste tot aici stanca e rosiatica si plina de praf si licheni , aflandu-se sub o zona surplombanta , unde nu ploua niciodata . Continuand parcursul usor catre dreapta , avansez bine , dar totusi pierd mult timp curatand stanca murdara si usor friabila . E nevoie sa perii prizele bine ca sa pot avansa . Mai sus se vede o placa de gresie care pare destul de problematic de abordat . Cu o ancora plasata dedesubt , ma ridic in scarita si prind niste pietricele . Cum nu avem sanse sa terminam astazi lungimea noastra , ma orientez dreapta si cu un mic traverseu prind linia de pitoane de la finalul lungimii a 7-a din Sarutul Pamantului , pe parcursul caruia reusim sa iesim in creasta cu destule eforturi . Asta imi reaminteste ca cel mai "clasic" dintre premierele mele - si prima dintre ele (2000), are pasaje foarte solicitante si expuse .
11 Septembrie . Ciprian Aldea mi se alatura pentru a reintregi echipa si pentru a finaliza proiectul nostru . Ma simt in forma buna , ca nivel fizic si mental , cu viziunea si claritatea necesare in ascensiune . Fiind vorba de etapa finala , intram "de sus" prin traseul vecin deja cunoscut , Sarutul Pamantului . Instalam materialele pentru ascensiune , si ne luam fiecare pozitia si rolul foarte in serios . Ciprian jos in regrupare , la post , iar eu ma opresc din rapel la multima ancora , cea de sub bariera de gresie mentionata anterior . Ne grabim "incet", pentru a nu face greseli , in special a nu scapa echipament intr-un asemenea moment incarcat de tensiune si semnificatie . Asigurat in toate cele 5 ancore de pe lungime si conectat la secund si cu semicoarda de ajutor pentru materiale (tag-line) , ma ridic cu bagare de seama peste fatza de gresie pe pietricele fine . Odata iesit deasupra , ma vad pozitionat intr-o postura atletica intr-un mic diedru surplombant . Totul este plin de licheni grosi si portocalii , care trebuie periati bine cu peria de sarma . Aici reusesc sa bat un piton Cassin care suna muzical aproape , cu un ecou, datorita locului aparte si tensiunii , pana in strafundurile Fintei . Ridicat in piton , ma pozitionez in Spreiz si consult cu ciocanul stanca de deasupra . Gasesc un loc bun pentru ancora si purced . Deasupra mea se afla o surplomba uriasa ... este exact acelasi contrafort surplombant care se gaseste in dreapta Tavanului din Fisura Albastra si din care face parte si acesta. Ca in fiecare dintre putinele trasee moderne care trec peste aceste surplombe situate in zona superioara a Peretelui Vaii Albe , sentimentul de maretie si inaltimea sunt coplesitoare ... Totul ma determina sa imi adun toata puterea si concentrarea de care sunt capabil pentru a onora acest loc minunat si aceasta experienta unica . Ajuns sub surplomba in cauza , sondez posibilitati de ascensiune . Surplomba este rotunjita , ca o burta . Sub ea gasesc niste "buzunare" in care montez niste carlige ... Trupul meu atarna in vid, la mare inaltime , cu toata bogatia de materiale ce le am asupra mea. Incep munca clasica de a curata prizele . Scot o gramada de nisip din alveolele generoase , nisip si praf care sta acolo probabil de milioane de ani ... pana cand a venit un om sa deranjeze cristalele impietrite acolo . Bineinteles ca tot acel nisip imi curge in cap, imi intra in ochi , nas , gura ... nu am cum sa ma feresc ... sunt chiar sub el . O noua ancora montata sub buza surplombei da un suflu nou si mai detensioneaza situatia ... Sunt incantat de pasaj, este impresionant totul. Este , daca pot spune asa, ceea ce miam si dorit . A iesit o lungime dificila si complexa , unde tehnicitatea intalneste anduranta si curajul. Momentul triumfator in care montez noua regrupare incununeaza aceasta etapa. Dau semnalul si Ciprian vine sa recupereze . Fiindca nu e pregatit pentru catarare , recupereaza pe blocatoare pe toata lungimea . Uitandu-ma la el , cum e suspendat in surplomba , realizez cat de aerian e totul. Imaginea e fantastica . Ancorat langa mine , facem pregatirile pentru asaltul final . Al Cerului ...Deasupra , o banda de stanca innegrita de curgerea apei face jonctiunea cu ultimii metri din Sarutul Pamantului si mai apoi , cu Creasta . Primii metri sunt depasiti usor , pe o rampa cu prize bune catre stanga . O portiune verticala pe care o asigur cu doua ancore ma desparte de terenul deja cunoscut din portiunea finala . Aici petrec ceva timp, pe prize fine si in tensiune continua ... Deasupra ultimei ancore am un pasaj de catarare libera , cu toata surplomba aflata sub mine ... tensiunea e maxima . Las in urma ancora la metri buni si ies pe praguri surplombante si in spreiz catre Creasta . Aici fac jonctiunea cu Sarutul Pamantului la un morcov batut de mine intr-o fisura verticala, cu 21 de ani in urma... Ma napadesc emotiile si retraiesc secvente din acele vremuri . Dintr-o data , nu mai ramane nimic de catarat ... e doar iarba branei din creasta care cheama la repaos, la linistire si implinire .Travaliul s-a incheiat . Regruparea il primeste si pe Ciprian , in ecourile lui "We are the Champions, my friend".. Imortalizam cu cateva fotografii momentul din creasta ... insa Sentimentul este de prelungire a acelui moment intru Eternitate .
Traseul "Asaltul Cerului" este a treia piesa din tripleta Sarutul Pamantului - Cetatea Eterna -Asaltul Cerului , rute care au o simbolistica si cronologie diferite .Trasee deschise in acelasi segment de perete al Vaii Albe , reprezinta trei momente distincte din cariera mea de catarator . Primul, dovada ca Credinta , Staruinta si Ajutorul Divin pot deschide o Cale acolo unde este foarte greu de crezut ca este posibil ; al doilea , o materializare a Sanctuarului , a locului in care duci o batalie in care pui intreaga fiinta , a locului binecuvantat pe care ajungi sa il numesti "Acasa" . Al treilea , este desprinderea de pamant ... transcenderea . Este intruchiparea constiintei cu care parasesti decorul acestei lumi pamantesti . Desi realizate in cronologii si etape diferite ale propriei mele constiinte , pastreaza elemente fundamental comune . Sunt linii cat mai naturale , catarate traditional, cap de coarda la vedere , cu mijloace clasice . Pasaje tehnice de catarare libera intercalate de pasaje cu mijloace artificiale curate , cu asigurari potrivite terenului ce urma a fi parcurs , mijloacele fixe fiind reduse la minim . Toate aceste rute sunt intruchiparea Credintei ca pe acolo este posibila o Cale , si dovada existentei acesteia . Sunt experiente determinante in descoperirea propriei Identitati.
" Asaltul Cerului " este o ruta inchinata memoriei Silviei Murgescu , ca simbol al daruirii si pasiunii pentru munte si libertate . Ca model de inspiratie si traire plenara a bucuriei de a descoperi si impartasi muntele interior . Escalada ei continua acolo ... Sus .
