marți, 4 august 2009

Alpinism - Exordium Ex Abrupto - 2003






Dupa inceperea traseului Ultimatum in Valea Alba si prinzand un an mai bun ,2003, refacut dupa o accidentare grava, am pus "tunurile" pe Peretele Policandrului. Linia strabate fete barate de praguri si mici surplombite intre Fisura Suspendata si Innominata, pastrand acceasi directie usor oblic stanga a Innominatei...
Prima zi in perete, pe 27 iulie , secondat de Bogdan Micu(Pti), am pertecut-o in primele ore intr-o caldura torida, cel putin pana a trecut soarele de creasta(moment mult asteptat).Am reusit deschiderea primei lungimi , cu amenajarea regruparii si plecarea pe a 2-a , cu 2 ancore din care m-am si retras odata cu venirea serii...Plecarea de pe Brana Policandrului am facut-o pe niste placi putin friabile, unde am montat un friend mic, apoi diedru cu o fisura cimentata in care am reusit sa bat un peu auriu, dar nu complet. Diedrul nu e tare, dar e fin si cu mazga pe el. La capatul lui , sustinut de 2 cliffuri, am anticipat traverseul la stanga si am decis sa montez o asigurare solida, considerand ca sun deja destul de sus. Am montat spitul si mi-am scos papucii ca muream de durere pe caldura aia. Traverseul la stanga mi-a placut mult, prizele la maini erau bunicele dar la picioare aderenta mai mult.Dupa terminarea lui , dintr-o fisura verticala am mai batut un peu, si peste o burtica am iesit pe o platforma, la baza unui alt diedru, de data asta mai usor si fisurat.Am ales sa montez aici un piton -jalon, cu toate ca mergea linistit fara nimic...peste diedru spre stanga am zabovit pe o platforma bunicica , cu ceva iarba , unde am infipt 2 spituri pentru regrupare . As fi putut merge mai sus si cu siguranta as fi facut-o daca n-ar fi existat traverseul si posibilele frecusuri ale corzii.Asigurat tot de pe brana , am continuat atacul peretelui de deasupra care devenise vertical , chiar cu mici burtici pe spate...Dintr-o pozitie foarte solicitanta am montat un spit la trecerea primei surplombite, anticipand pasajul.N-am fost dezamagit,ridicarea a fost interesanta , si spre satisfactia mea , prizele din ce in ce mai mari.Cand "terenul a redevenit neted ca-n palma ", am mai montat un spit si o veriga in el, socotindu-ma obosit , dar altfel vivace in satisfactia urcarii primei parti din traseu.Dupa ce am rapelat, l-am invitat pe Bogdan sa parcurga bucata de traseu in top-rope.I-a luat maxim 10 minute, ceea ce eu muncisem ore in sir sa urc...Deh.. desigur, nu se compara...
A doua intrare in perete, pe 13 august, am facut-o in compania si sustinerea lui Catalin Padure aka Batranu', care in pofida a ceva probleme de sanatate, a carat samaruri infernale in neant si a fost consecvent pana la terminarea traseului. Repede, cap-secund pana in prima regrupare, apoi tras rucsacii sus. Trec pasajele de plecare in a 2-a lungime , avantajat de cele 2 ancore batute initial.Miscarile imi fac bine , ma incalzesc pt ceea ce va sa vina. Intr-adevar , pasajul urmator m-a solicitat f mult, il consider printre cele mai tari si tehnice parcurse in premiera, culminand cu baterea unui peu intr-o fisura fina la iesirea din pasaj, asta de pe prize destul de fine, amenintat mereu de dezechilibrare si cadere la fiecare lovitura de ciocan. Dubland mai sus cu un friend pitonul , de altfel bun, parasesc diedrul pe care ma aflu spre stanga tot printr-un traverseu fin si lichenos, iesind pe un prag bun la picioare, la baza unui "pian", unde infig un peu grosier intr-o fisura cam subtire pt el , dar asta e... il bat dintr-un cliff, cu lovituri repetate pt ca intra greu. Cred ca am batut la el un minut si m-am odihnit inca 10 apoi...Destul de obosit, abordez pasajul de deasupra, care ,destul de usor, il cam resimt...Iesirea din pasaj o fac pe un prag bun, si ma uit in toate directiile la peretele spalat. Pai... tot in sus...Pun un friend intr-o nisa in dreapta, un cliff cat de cat si iar un spit mai sus... asta ar trebui sa fie sustinerea pt ceea ce urmeaza...si nu e deloc imbietor...Un alt pasaj de mare intensitate a urmat , la finalul lui cateva prize de 2 degete, bune , m-au "salvat" si am montat o noua ancora , pe o fatza ce incepea sa "cada usor...Din acel spit am montat o semicoarda , in 2 , pentru retragere si acces la traseu, considerand ca ajunge pt ziua aceea. Coborand la refugiu, in seara aceea n-am reusit sa ne odihnim, atat de aglomerat era. Odata cu venirea diminetii, pe 14 august , dupa un concert de sforaituri si o ploaie zdravana la 6 dim., ne montam si revenim la perete.Abia am reusit sa prind semicoarda, si am urcat pompiereste pe ea, mai mult in maini, dar si cu optul...L-am filat si pe Batranu' in regrupare, iar eu m-am stabilit la locul in care ajunsesm in ziua precedenta.Am continuat drept in sus, dar si cautand un loc de regrupare... cam neteda zona... Dupa ce am mai montat un spit, a 7-a asigurare pe lungimea asta, am virat stanga pe prize mai bune si am amenajat regruparea, avand la picioare cat de cat ceva bolovani iesiti in afara.A urmat ascensiunea Batranului, pana pe pragul de la jum. lungimii, nu lipsita de peripetii...Odata facuta asta, am atacat lungimea a 3-a , cu o ridicare mai fina pe o fatza cazuta . Am reusit sa trec acea fatza cu 3 ancore cam la 3-3,5m distanta , folosind o "ciorba" de riglete, alveole, cliffuri si cordeline pertecute dupa pietricele pentru baterea lor, pana sub o burta . Pentru ziua respectiva am renuntat la avansare si am coborat apoi din perete.
In weekwndul urmator, 19-20 august, am intrat din nou cu Batranu' in perete, de data asta reusind sa avansam cu traseul peste Brana Suspendata, prin stanga Innominatei, pe o rampa ce e barata de un tavanel unde am si plasat regruparea.Aceasta a 2-a parte din lungimea a 3-a nu comporta dificultati tehnice mari.
Pe 30 august , am descins din nou in traseu, de data asta cu energia dublata de speranta ca-l vom termina.Intr-adevar , dupa trecerea unui pasaj dificil, inceput cu o rampa unde am montat un friend mic, apoi un spit si alt friend, am prins o fisura abia conturata care a primit un peu, am virat usor spre dreapta, intalnind traseul Innominata, cu care am iesit in comun in Creasta Vulturilor, unde "aventura" a luat sfarsit.

3 comentarii:

  1. Cred ca ai putea scrie o carte. Ar fi o carte cautata de cei interesati de alpinism.

    RăspundețiȘtergere
  2. Posibil, numai ca deocamdata incerc sa-mi trec in revista detaliile unor asemenea ascensiuni, care cu anii se uita.Dar in viitor, e posibil...

    RăspundețiȘtergere
  3. "Pagina intru inspirarea mintilor prea nepregatite si prea slabe inca sa stea impotriva tariilor neantului..."
    Frumos spus, în sine...
    Poate nici nu vom reuşi vreodată, noi unii barim, să ne punem cu tăriile neantului... Felicitări celor ce reuşesc!

    RăspundețiȘtergere