Readucerea la viata a traseului Soldat Erou Eftimie Croitoru - Peretele Vaii Albe

                  Dedicat unuia dintre eroii romani din al 2-lea Razboi Mondial , _„Pentru patriotismul şi spiritul de sacrificiu cu care în seara zilei de 17 noiembrie 1944, fiind în garda de întreţinere a podului peste Tisa, la Tiszalok, a oprit o mină de curent lansată pe apă de inamic, lovind-o, conştient de pericol, cu cangea peste catarg, producând explozia înainte de a atinge podul şi salvând astfel podul, singura arteră de comunicaţie a Corpului 6 armată la sud de Tisa. Explozia minei i-a provocat moartea.” -sursa www.once.ro  - traseul a fost deschis la data de 1. 07. 1952 de echipa Aurel Irimia si Emilian Cristea , pana in anii '80 fiind una dintre rutele cel mai bine pitonate si frecventate din Peretele Vaii Albe .  
             
                                                        DESCRIEREA TRASEULUI :


        Din poteca ce ne duce catre scocul Circului de Piatra(acel parcurs situat exact sub Fisura Rosie) , dupa ce aceasta a avut acel parcurs orizontal , dreapta , pe curba de nivel , odata intrati in scoc, identificam in stanga o mica zada , dupa care pe fetzele din stanga ne avantam pe un jgheab inclinat , ce mai sus capata un parcurs mai expus . dupa aprox 30m gasim asigurari , unde putem regrupa , sau continua simultan escalada , pastrand directia  drept in sus usor stanga , in stanga muchiei ce strajuieste Circul "Rosiei". Dupa inca 2 lungimi de dificultate mica , traseul nostru accede diedrul  de sub o muchie mare de piatra , punctat de spituri rare , care ne scoate intr-o zona cu mici brane , friabil si placi mari . Ne abatem catre dreapta , in trepte , regupand la un piton si o teava pe o mica brana . De aici , dupa inca 40m sus si dreapta , accedem o platforma mai lata , care este brana unde se despart - in dreapta -Eftimie , iar in sus si stanga Fisura Alba si Fisura Verde . Aceasta prima sectiune a traseului are un parcurs de aprox 200 m si dificultate II - III ... Platforma pe care ne gasim este la acelasi nivel in perete , si in stanga branei de pe care incepe Fisura Rosie propriu-zis (fisura).
  Catre dreapta platformei identificam si regruparea , cu un piton cu inel si doua spituri.
                          Prima lungime de coarda(35m) : Ca pasaje impuse este si cea mai grea a traseului (gr VI)Se desfasoara pe fisura schitata deasupra (nu catre stanga!), de care ne desparte o rampa de cativa metri , si o placa de gresie . Intrarea in fisura e surplombanta dar gasim prize bune la maini , iar la capatul acestui pasaj este si prima asigurare , un spit . Urmeaza un pasaj mai lung de liber(5m) cu chei de mana , spreizuri si bavareza , punctat de smocuri de iarba , pe dreapta gasim iar un spit si apoi un inel bun . Trecem deasupra , escalada fiind fina si de echilibru , preponderant prizele d\fiind pe fatza din dreapta , partea stanga a fisurii avand perne de iarba pamantoase si friabil. Un alt spit marcheaza intrarea intr-un horn de 8 metri , usor , iar la capatul lui pe dreapta cel de-al patrulea spit marcheaza si finalul lungimii , printr-o rampa de iarba catre stanga , unde dupa un pinten intalnim regruparea , pe o platforma generoasa , asigurata cu 2 spituri .
                           A doua lungime de coarda  (50m):  Diedrul vertical de la plecare este punctat de 2 pitoane bune , urmate de o fisura groasa ce ne scoate pe un prag , iar usor stanga gasim un piton cu inel . Urcam praguri si trepte inierbate si usor friabile ,cativa m pana cand peretele redevine vertical si expus . O placa compacta  strajuita dreapta-stanga de 2 fisuri e barata la iesire de o surplomba . Accedem baza surplombei pe fisura din stanga , protejata de un spit , apoi pitoane , iar iesirea din surplomba o facem prin partea dreapta , pasajul fiind protejat de alt spit . Un moment de odihna pe praguri precede atacul fisurii verticale si expuse de deasupra ,de aprox. 20m,  asigurata de puncte fixe solide si suficiente, printre  care inca 2 spituri si pitoane bune . Aceasta fisura contine si pasajul cel mai dificil la liber al traseului(rotpunkt) .Escalada este atletica , expusa si continua pe aceasta portiune , fiind cea mai frumoasa din tot traseul. Depasit acest pasaj, un prag de iarba , o surplomba continuata de 2 fisuri asigurata cu tevi precede ultimii 8 metri pana in regrupare . Acestia sunt parcursi ocolind surplomba pe o fisura-diedru catre stanga , prinzand apoi regruparea cu un mic traverseu dreapta .  Regruparea o recunoastem imediat , fiind , pe langa o parte din pitoanele originale , marcata de 2 spituri , ca fiecare regrupare din traseu .
                          A treia lungime de coarda ( 37m) : Parcursul acestei lungimi se desfasoara pe fisura clara de deasupra ,asigurata pe pitoane , orientata usor stanga , ce capata pe alocuri aspect de diedru-horn . Escalada este spectaculoasa , fara a avea insa o dificultate deosebita (V). O rampa inierbata oblic stanga ne conduce pe platforma de regrupare , comoda si cu o viziune deosebita .
                          A patra lungime de coarda (15m) :  Este o lungime ce trece un pasaj mai expus , cu gresii , drept in sus , asigurat de un peu si un spit , apoi traverseu pe o zona friabila , insa punctat de 3 peuri , catre dreapta , unde gasim regruparea , aproape de baza unui diedru-horn .
                         A cincea lungime de coarda (35m): Parcursul ei e clar , pe diedrul deja amintit , intalnind , in ordine , o rampa , punctata cu iarba si un peu la plecare , o surplomba cu acces si prin dreapta si prin stanga , (traseul original e prin stanga , insa varianta din dreapta e mai curata si compacta ,( o bavareza frumoasa) , si un diedru cu mici platforme , de dificultate mica , pana iesim pe brana mare de dinaintea hornului final , loc unde intalnim regruparea .
                         A sasea lungime de coarda (35m) : Hornul final , nu prezinta dificultate , se abate usor catre stanga si ia sfarsit pe Brana Mare a Costilei , nu departe de punctul cel mai inalt al Peretelui vaii Albe ,punct situat  in dreptul Hornului lui Gelepeanu.