Sa incep la Superlativ : un traseu extraordinar , deschis de un catarator aparte (Viorel Nicolaescu), parcurs de mai multe ori de mine , in companii ale unor cataratori cu care am avut (am) o legatura speciala , si care in inima mea , are o proiectie spirituala , ce depaseste granitele stancii .... Urcat prima data de mine in '96 , in compania lui Nusu (Ion Neagoe)- care astazi nu mai e printre noi , apoi repetat de cateva ori ... Premiera Rotpunkt i-am facut-o pe 9 dec. 2000 , secondat de Darius Pluta , cotandu-l gr. 9 ( in zona 7c/7c+). Nerepetat pana azi . Mereu am cochetat cu ideea unei escalade solitare , pe care , mi-as fi dorit-o sa fie de iarna .... cu angajament mare , expunere mai mare ... Am nimerit iarna .. doar calendaristic . Acum , ca o paranteza .... niciodata nu am fost "fanul" catararii solitare , din simplul motiv ca implica foarte multa munca , practic cateri traseul de cel putin 2 ori, pe langa asta ai multe manevre (rapeluri , si alte manevre )... Inainte de Ulysse , am catarat iarna (conditii de iarna ) solitar Centralul - Solomon si Suzana - Tancul Mic , ambele cu gri-gri pe ham, insa cu coarda atarnand... De data asta , Universul pare sa ma indrume ( ca un profesor rabdator ), catre aceasta abordare , gasind si o oportunitate minunata ( o zi calma si calda , uscata , fara vant puternic) .... Fata inalta fiind renumita pentru curentii puternici , dinspre vest .
Ziua de 10 februarie ma gaseste la baza peretelui , unde instalez o mica "tabara " ....
Haulbag , coarda statica de 9mm/ 90m, 16 bucle scurte de escalada , scarita , blocator (nefolosit), megajul, gri-gri, carabiniere cu siguranta (multe), cateva anouri, cordelina ... Mananc mancarea "campionilor "... orez integral fiert in lapte , cu nuci blenduite , stafide , goji si meriosare .... si ma echipez .
Coarda o asez pe pamanat , si o leg de mine . La baza peretelui , o banda de zapada de 1,5m... pun niste bolovani pe ea ca sa pot calca cu papucii , iau in haulbag (pe care l-am carat exclusiv in spate ) Windsopper , manusi , buff , batoane cu ciocolata , si apa .
Pornesc cu avant , la 10. 30 , pe prima lungime , usoara , pe care o parcurg free solo . Regrupat , incep sa trag coarda pe care o indes in haulbag ( va trebui sa imi dau singur "liber " pe parcursul escaladei cap ). Manevra ia timp , coarda e grea , atarna ....
Fac amarajul in regrupare (ancore) , ma asigur , si pornesc ... Haulbagul e greu , vreo 7 kg , se simte .... insa conditiile excelente ma ajuta sa avansez constant . Nu foarte rapid, insa in control si constant . Rotpunkt . Ma descurc neasteptat de bine cu manevrele de coarda . Incep sa devin, incet-incet , unul si acelasi cu lumea in care ma gasesc .... intru intr-un fel de transa ..... fara oboseala , fara nervi , fara greseli . Ca un animal de prada setat ceas ....
Avand coarda de 90m, planific sa parcurg (exceptand prima lungime ), cate doua lungimi odata , legate , respectiv sa regrupez si sa reiau manevrele din 2 in 2 lungimi . Zis si facut ... Ajung lac de apa in R3 , la capatul lungimii a 3-a . Rapelez linistit sa dezechipez (sa curat ) . Totul merge bine ... Pornind sa catar din nou L2 si L3 , fac un nod de siguranta (cum se recomanda ) la capatul corzii , si catar , asigurat in gri-gri , in viteza (cred ca 6-7 minute ) cele doua lungimi usurele... Sus , incerc sa trag coarda , care se blocheaza ... Ce naiba ?? NU e adevarat !!! O scutur, fac manevre si degeaba , nu vine ! Rapelez pentru a doua oara , sa rezolv "problema " aparuta . Ce era ?? Nodul de siguranta ( inutil , as zice ) , s-a blocat perfect intr-o fisura , facad sa moara de invidie orice friend ! Aici .... pierd timp, si catar , pentru a treia oara cele doua lungimi .....
Este un moment psihologic greu ! Insa ma focalizez pe dificultatile ce vin , lungimile a 4-a si a 5-a .... mai serioase ! Catarare superba ! Excelenta stanca si asigurari . Lungimea a 5-a e dura rotpunkt si eu sunt greu , plus am pierdut timp (nu stiu cat , ca telefonul e in buzunar la haul-bag )... Aici renunt la rotpunkt .
In R5 , las tot ce e greu , si o tai la vale sa curat cele doua lungimi .... Soarele dispare din peisaj , un vant rece isi face simtita prezenta , Bucegiul se incarca cu stihii gri... Frenetic , sunt de neoprit . Sunt intr-un joc in care preiau tot mai mult controlul ... ma simt un pic pervers .... Revenit in regrupare , schimb niste vorbe cu Mihai Sava (cu care am fost in contact pe tot parcursul zilei) , si ma pregatesc pentru etapa finala . Ma imbrac mai gros , mananc ceva , beau apa . Frigul nu prea ma afecteaza , muncesc incontinuu , fac si treaba secundului , nu stau o clipa ... Lungimea a 6-a , usoara , merge repede , apropiindu-ma astfel de hornul final ( a 7-a ), care comporta atentie prin pasajele clasice de horn expus .... Hornul propriu-zis are ( a avut ) niste pene de lemn . In locul lor , montez 2 frienduri , plasate excelent ( primeste mobile ), camalot 2 si 3, BD. Gasesc chiar o pozitie buna aici , "no hand rest" , in care filmez actiunea ....
Din pacate ... mai sus , in ramonaj , aparatul foto avea sa se desprinda de pe ham (s-a rupt gaica ) si sa cada in abis .... Am trecut prin multe "batalii " impreuna ....si a murit la datorie . Din fericire , coarda de 90m a acoperit complet ultimele 2 lungimi ( ar fi fost dramatic sa nu ajunga ) si dupa 4 ore de ascensiune , ajung la capatul hornului , in Creasta . Cobor sa dezechipez si revin in creasta , rapid. Aici , savurez peisajul si momentul .Am reusit , in doar 4 ore , sa catar singur 16 lungimi de coarda ... cu tot cu manevrele de recuperare si rapel ... Reusesc sa ma deconectez de tensiune si sa pregatesc rapelurile pentru coborare , tot pe linia traseului .
Dupa maxim o ora sunt la baza , mancand ce a mai ramas din "mancarea Campionilor "... O zi minunata , incununata de o experienta pe masura ! Cel mai bun timp al parcurgerii acestui traseu , facut solitar ... nu m-as fi asteptat ! Experienta intensa, marcata de responsabiltate , concentrare si un efort sustinut , continuu , anduranta ! Si care , clar , poate fi imbunatatita ! ...
